Cateodata metodele de lucru din Parlamentul European imi aduc aminte de obicieiurile noastre din Romania. Am sarbatorit Ziua Europei vinerea, dar in Parlament a fost declarata si ziua de luni ca sarbatoare oficiala. Ce-i drept, aceasta zi libera mi-a prins foarte bine avand in vedere ca mi-am incheiat calatoriile prin tara abia luni dimineata. Cu toate ca in prima parte a zilei am avut niste sedinte, ziua de luni mi-a ramas totusi destul de libera (singura dupa un interval de cateva saptamani extrem de aglomerate) si am avut posibilitatea, pret de cateva ore, sa ma ocup de problemele personale.
Marti dimineata: avion spre Bruxelles; dar tot nu se intrezareste o saptamana foarte grea avand in vedere ca e saptamana de grup politic. Ajung dimineata si primesc rezultatele de la a doua analiza, tot pentru trombocite. Rezultatul este acelasi, numar destul de scazut, iar doctorul refuza sa creada. Dupa parerea lui, in lipsa unei examinari mai amanuntite, laboratorul a gresit, asa ca cel mai indicat ar fi sa repet analiza peste o luna, dar cu un alt test. Prima data in viata mea am devenit nostalgic, dupa cativa doctori din Romania, care, ori pentru ca sunt mai constiinciosi, ori pentru ca se ocupa de sanatatea mea de cand eram copil, depun eforturi mult mai mari pentru a afla starea pacientului.
In sedinta de grup de marti nu se discuta nimic deosebit; din fericire trec toate rapoartele si amendamentele asa cum am stabilit in grupul de lucru din care fac parte si eu. Se decide ca, in ciuda insistentelor din partea catorva colegi, sa nu votam amendamentele raportorului din dosarul "Igiena alimentelor", prin care se incearca o inasprire a masurilor de control a alimentelor din magazine. Aceste amendamente ar favoriza in special firmele si magazinele mari, iar intreprinderile mici si mijlocii ar avea de suferit, dat fiind faptul ca investitia in echipamente si in personal ar necesita fonduri foarte mari.
La sedinta de miercuri dimineata discutiile devin mult mai interesante. Pe marginea rezolutiei pe "Preturile alimentelor", unul dintre raportori, propune sa introducem un amendament prin care sa recunoastem utilitatea OMG-urilor. Plecand de la aceasta idee am ajuns la o discutie aprinsa, care dovedeste, inca o data, ca si in cadrul grupului nostru opiniile sunt foarte impartite. Un raportor opteaza pentru introducere, unul impotriva, iar la interventii, trei colegi vorbim impotriva introducerii amendamentului, si alti trei pentru. Eu am amintit ca unii oameni folosesc criza alimentelor drept pretext pentru a introduce noi masuri si a optine profit. Nu numai cei care speculeaza preturile fac acest lucru, dar si diverse industrii incearca sa foloseasca criza ca si portita de scapare sau de intrare pe piata europeana. Pana la urma dezbaterile ajung la un consens si ne-am decis sa cerem cercetari suplimentare pe acest subiect.
Dupa grup m-am grabit la intalnirea cu Jan Haverkamp, unul dintre expertii Greenpeace pe energie nucleara, ca sa discutam despre centralele nucleare de la Cernavoda (Romania) si cele de la Belene (Bulgaria). Dupa discutii de mai bine de o ora si jumatate, am reusit sa aflu informatii noi despre aceste proiecte, informatii care ar putea sa-mi fie de mare ajutor la intalnirea din saptamana viitoare cu comisarul pe energie, Andris Piebalgs.
Seara am reusit sa imi termin munca in Parlament in jurul orei 8. Impreuna cu colegul meu, eurodeputatul Cristi Busoi, am mers la cina cu grupul de vizitatori din Romania. Dupa cina i-am scos pe cei patruzeci de tineri la un tur al Bruxelles-ului noaptea.
A doua zi, tot cu aceiasi tineri, ne-am angajat intr-o dezbatere destul de interesanta pe teme europene si nici dupa aproape doua ore de dezbatere n-am reusit sa epuizam toate intrebarile. Oricat de mult mi-ar fi placut sa mai stau cu grupul, a trebuit sa ma grabesc pentru ca ma astepta masina sa ma duca la gara pentru trenul spre Londra si de aici - avion spre Belfast la al 55-lea Congres International Liberal. Se pare ca nici weekend-ul acesta nu va fi prea linistit, dar avand in vedere importanta congresului din Belfast, acest lucru mai degraba ma incanta decat sa ma deranjeze.
